Abstract
Traficul de fiinţe umane este, poate cea mai grava încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, cu, consecinţe devastatoare in plan psihologic şi fizic, mai ales în rândul copiilor victime ale traficului e minori. România este, datorită nivelului scăzut de trai,a ratei crescute a şomajului, a lipsei perspectivelor din punct de vedere profesional sursa victimelor acestui tip de trafic. De asemenea, România este punctul de tranzit a victimelor care pleacă din Republica Moldova şi Ucraina către Europa e Vest şi deşi nu există o statistică, clară în acest sens, o parte dintre aceste victime sunt exploatate chiar e teritoriul României. Având în vedere aceste aspecte, cât şi gradul ridicat de pericol social pe care îl implică acest tip de infracţiune, ar trebui acordat o importanţă proritară atât cadrului legislativ pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen cât şi măsurilor de reintegrare a victimelor şi de recuperare psihologică a acestora.
Lucrarea este utilă atât teoreticienilor cât şi practicienilor care-şi desfăşoară activitatea în domeniul prevenirii şi combaterii acestui flagel. Contribuţia ştiinţifică se rezumă la observaţiile critice formulate şi la propunerile de completare a legislaţiei actuale.